lumina
Autostrada neagra dedesubt.
Nori rosiatici, sus, pe un cer albastru. Ca niste pete de sange pe panza unui pictor care nu a mai apucat sa deseneze vreodata.
Si totusi, de sub zdrentele insangerate de deasupra, izvoraste o lumina calda, care decoloreaza.
Ca o speranta ca tot ce-i puroi va trece si ne vom face bine din nou.
urcus
Cand ridici fermoarul pana sus, iti pui gluga si o iei la picior, la urcus prin noapte, pana pe varf, unde se opreste gondola.
Cand vezi ca alaturi de tine paseste un ciobanesc mioritic batran, pe care nu-l cunosti, dar vine cu tine doar sa-ti tina de urat. Te-a vazut cand ai plecat de la cabana si s-a ridicat incet, cu blana facuta turturi, si vine domol, sa fie langa tine.
Cand vantul ridica valuri de zapada sa te amestece in nori care inteapa, dar iti curata capul de ganduri. Si urci, ba cu fata, ba cu spatele, pana sus, unde se termina muntele. De-acolo poti sa te uiti la orasele luminate, departe, si te bucuri ca vei dormi in creier de padure.
Apoi te dai pe fund la vale, pe Lupului, ca sa fii sigur ca nu-ti mai trece nimica prin minte si ca ajungi la cabana ca un om de zapada care abia asteapta sa bea un vin fiert.
Ratrackul pleaca la drum, se face liniste si aerul rece incepe sa vorbeasca cu tine.
Cand vezi ca alaturi de tine paseste un ciobanesc mioritic batran, pe care nu-l cunosti, dar vine cu tine doar sa-ti tina de urat. Te-a vazut cand ai plecat de la cabana si s-a ridicat incet, cu blana facuta turturi, si vine domol, sa fie langa tine.
Cand vantul ridica valuri de zapada sa te amestece in nori care inteapa, dar iti curata capul de ganduri. Si urci, ba cu fata, ba cu spatele, pana sus, unde se termina muntele. De-acolo poti sa te uiti la orasele luminate, departe, si te bucuri ca vei dormi in creier de padure.
Apoi te dai pe fund la vale, pe Lupului, ca sa fii sigur ca nu-ti mai trece nimica prin minte si ca ajungi la cabana ca un om de zapada care abia asteapta sa bea un vin fiert.
Ratrackul pleaca la drum, se face liniste si aerul rece incepe sa vorbeasca cu tine.
E pace si incepe sa miroasa a somn.
serenitatea unui moment de cumpana
Afară e frig, dar nu chiar atât de frig. În casă e cald, dar nu chiar atât de cald. E doar plăcut, fără alte pretenţii. E muzică liniştitoare în boxe, nici tare, nici încet. Atât cât să te învăluie discret şi să-ţi fie bine. Ba un colind instrumental, ba un cant bizantin, ba o melodie discretă, la pian. Toate curg în acelaşi ton şi în acelaşi ritm. Produc aceleaşi număr de bătăi în piept şi aceeaşi respiraţie calmă, relaxată, şi adâncă, ce coboară până la izvoarele aproape nemişcate.
În mansardă sunt singur şi mă simt ca un copil netulburat, stăpân pe propriul lui spaţiu, de care adulţii nu ştiu şi în care nu intră. O carte, lângă, stă deschisă. Şi lângă ea, încă una. Iar în faţă, un perete pe care se caţără o bibliotecă plină, aşteptând liniştită. Cateodată, când afară e frig, dar nu foarte frig şi în casă e cald, dar nu foarte cald, şi când te simţi prea târziu sa-ţi mai doreşti altceva, o seară ca asta e tămăduitor suficientă. Dar nu ai de unde să ştii dacă pacea e făcută să dureze şi dacă serenitatea e doar o mască amorţită de alte temeri care nu au prea mare legătură cu temperatura de-afară sau din casă …
altfel de nopti
Exista si altfel de noapte de iarna.
Cand te trezesti, cu tresarire, de cer incarcat care te apasa.
Cand te apropii de-un geam inghetat in care zgarie suieratul de lupi, veniti din toate siberiile lumii.
Cand vezi ca brazii de care te-ai ancorat toata viata sunt culcati la pamant, de un vant ce nu-ti mai e demult prieten.
Cand zapada acopera formele cunoscute si codul galben se muta in intestine.
Atunci te intorci in pat, iei in brate un copil plin de pace, si-i protejezi si pretuiesti respiratia.
Nopti diferite
E noapte si e chiar frig, dar daca ai o caciula groasa in cap, nocturna, iarna, e serena.
Lumina e, si ea, diferita, mai dezvelita, caci oglinda alba de pe jos nu lasa loc de ascunzisuri.
Noaptea de vara e altfel … e o amanta ce iti promite franturi de muzica, aduse de vant de departe, de la terase inca deschise.
Noaptea de iarna e pentru introspectie, pentru aproape de tine si, daca ai noroc, pentru putina pace.