Un foşnet de frunze de plop, mângâiate de vânt. O cioară croncăne departe, fără supărare, a plictis. O voce de copil ce zboară din curte în curte. Aproape, zgomot de os ros de un câine perseverent şi, peste toate, o gaşcă de vrăbii, plecate la joacă.
E soare, e toamnă călduţă şi e duminică. E uşor, ca în cântec …