Azi am schiat cu pofta pana pe la pranz, cand am fost blocati intr-un telescaun vreo 10 minute, in rafale de vant de (probabil) 60 – 70 km/h. Gasca ramasese in spate, la vreo 2-3 scaune distanta. Pentru ca nu incapeam toti intr-o instalatie, am luat-o inainte cu niste nemtalai si i-am lasat pe ei impreuna.
M-am uitat in jos sa estimez dezastrul. Eram suspendati la 7-8 metri. Telescaunul a incercat sa inainteze, insa gemea ca o balena disperata, nu reusea sa avanseze deloc. A incercat sa dea inapoi, dar nu i-a iesit. A tot incercat acest du-te-vino de cateva ori, doar cat sa realizezi ca e groasa treaba si nu se intrevad solutiile salvatoare.
Ma gandeam ce o fi in sufletul omului de la panoul de comanda, care trebuia sa ia o decizie prin care sa descarce, cumva, schiorii cu rictus pe fata, cat inca nu incep urletele. Probabil ca se uita la un tablou plin de beculete rosii de alarma, intr-un tiuit suav de sirene SOS si evita sa se uite pe gemulet la dansul neplanificat al telescaunelor. Balansul gondolei mele era cam de 2 metri, pe verticala, asta pentru ca eram norocosi ca eram 4 insi, lipiti umar langa umar. In fata, un nefericit era singur in telescaun si tovarasul se bucura si de balans orizontal generos, pe langa cel vertical 🙂 Probabil ca si-a facut bilantul vietii, si-a aranjat prioritatile in sertare si a promis de nepromisul daca scapa.
M-am gandit ce variante sunt daca se rupe cablul sau daca ne izbim de vreun stalp. De sarit, era obligatoriu, ca sa nu mor sigur, cu sira spinarii facuta franjuri. Intrebarea era daca e sa incerci sa iti dai jos schiurile si sa sari in clapari (constientizand ca iti vei rupe picioarele pana la solduri) sau sa sari pe schiuri distribuind forta pe o suprafata mai mare si rupandu-ti picioarele mai cu masura, dar riscand sa o iei la vale cu spatele, pe offpiste, gata sa dai oricand cu capsorul intr-un bolovan. Pentru iubitorii de circ, mai era varianta improbabila sa sari cu schiurile in picioare si sa te invarti acrobatic in aer, pentru a cadea cu fata la vale. Deee 🙂 tot felul de calcule simpatice, intr-o atmosfera ciudat de nepanicata.
Dupa mai multe incercari de inainte-inapoi si multe pauze de balans si suierat de vanturi, zeii muntilor s-au indurat, au suflat mai cu masura vijelie peste piscuri si, cu chiu cu vai, instalatia s-a pornit incetuc, doar cat sa desarte sportivii, dupa care s-a oprit si basta. Omul de la tablou si-o fi sters sudoarea aia rece, o fi ascultat doua melodii la radio Trinitas si-apoi s-o fi imbatat pulbere ca n-a murit nimeni in tura lui 🙂
