Acum foarte mulţi ani, stăteam la coadă la casieria librăriei Dalles, cu o carte în mână.
În faţa mea era o domnişoară chiar draguţă şi în spatele meu o bătrânică.
Recunosc că nu am văzut ce carte a pus domnişoara din faţă pe tejghea, eram (în nesăbuinţa mea) mult prea preocupat să îi admir alura, însă am tresărit când am auzit-o pe băbuţa din spate spunând: “Draga mea, ce ai cumpărat tu este o carte foarte frumoasă, care mie mi-a schimbat viaţa”.
Mărturisesc că pe domnişoara draguţă din faţa mea am uitat-o, însă datorită acelei bătrâne amabile, am dat fuga la raft şi mi-am luat si eu cărţulia cu pricina, pe care am citit-o de vreo trei ori.
Am un coleg care este un fel de băbuţă, doar ca acţiunea se mută din librărie la birou şi datorită lui mi-am reamintit cât de fain este să citeşti o carte bună.
Mulţumesc din nou
3 Comments
Leave a Commentimi place suspansul insa faca-se mila de mine: cum se numeste cartea citita de trei ori, numita „carte buna”?
Cartea se poate numi oricum 🙂 sunt sigur ca exista o anumita carte pentru fiecare. In cazul meu, datorita babutei am facut cunostinta cu Herman Hesse si „jocul cu margelele de sticla”. Pentru mine, ca si pentru ea, a fost o revelatie 🙂
Carte e cartea ta? Nu spune te rog „Jurnal de bancher pe drumuri” ca nu te cred 😉 cel putin pana nu o citesti 🙂
A mea? Narcis si Gura-de-Aur de acelasi Herman Hesse. As fi putut spune, insa, si Momo de Michael Ende. Dar as fi fost cu mult prea usor dezvaluita,nu? 🙂
ps: o sa citesc cu mare placere jurnalul tau!