Actriţă, facebook.com/oana.pellea
Am citit.
Mi-a plăcut.
Scrii voluptuos despre o viaţă a ta ce are gust, miros, textură.
Ai un scris care cam dă chef de trăit, de iubit, de hoinărit şi de visat.
Miros de aer tare, plin de viaţă.
Scrii tandru. Scrii împăcat. Scrii cu inteligenţă şi cu haz.
Mai scrie. Aş mai vrea să citesc.
Am terminat de citit şi zâmbeam....
Regizor, facebook.com/chris.simion.58
Pe autorul acestui jurnal l-am întâlnit fără logică. Genul acela de întâlnire rară care se întâmplă pe un alt plan decât cel formal. Într-o zi am primit pe facebook o invitaţie la un party. Ionela, soţia lui, îmi citise cartea “Ce ne spunem când nu ne vorbim”. Mai mult decât atât, i-a pus şi pe alţii să o citească. Printre aceşti "alţii"... s-a aflat si Codruţ, soţul ei. Mi s-a părut maxim să mă duc la o petrecere unde să nu cunosc pe nimeni, unde să stau pe iarbă, desculţă şi să vorbesc despre cărţi cu oameni pe care îi vedeam pentru prima oară si cu care aveam sentimentul că asta făceam de-o viaţă.
De-atunci ne-am mai intersectat de câteva ori, de cele mai multe ori la mine la teatru, când nu aveam timp să schimbăm, pe bune, nici două vorbe. Cu toate acestea nu reuşeam să văd în acest om... un simplu bancher.
Din cauza miopiei? Datorită intuiţiei? Nu l-am întrebat cu ce scop a scris acest jurnal. Dacă a vrut să demonstreze că oricine poate să experimenteze scrisul sau pentru că a trăit revelaţia, a devenit bântuit şi nu a mai putut altfel. Când m-a anunţat că a scris o carte, mi-a fost frică. Am zis: "încă unul, Doamne?". După ce am citit-o, i-am mulţumit. Aş vrea să cred că nu este conştient că a scos un text peste care a coborat Îngerul... ca să mai scrie.
Alergător, www.andreirosu.org
Viaţa este o călătorie, pe care putem să o facem rapid, cu gândul la destinaţie sau la diverse staţii numite "fericire". Sau lent, bucurându-ne de fiecare moment petrecut în această dimensiune şi trăind intens emoţiile, atraşi de un sunet, o formă sau un gust.
Ca să îl citez pe Codruţ, a fi nefericit înseamnă, în primul rând, a fi inadecvat în așteptări și speranțe. Putem citi această carte cu speranţa că ne va schimba viaţa. Sau să o citim relaxaţi, intrând în atmosferă şi trăind câteva din experienţele unui bancher atipic dar, cu siguranţă, adorabil.
Şi, încă ceva: dacă te afli într-o perioadă de căutări, de bilanţuri şi de schimbări majore, Jurnal de bancher pe drumuri îţi va face misiunea mult mai grea.
Dar călătoria mai plăcută.
Critic literar, facebook.com/amatei25
Dacă reporterul Aristide Buhoiu avea succes pe vremuri cu emisiunea Drumuri prin memorie, bancherul nostru ar trebui să fie citit de toţi cei care n-au mai apucat-o. Care-i faza cu bancherul? Nu vă gîndiţi la cine ştie ce încostumat la paişpe ace care se dă deştept scriind despre întîlniri cu celebrităţi ale bancnotei verzi şi ale neoliberalismului anything goes. Omul e familist, e la locul lui, excursiile pe care le povesteşte nu-s nici tripuri gen albă-ca-zăpada-în-nări, nici plimbări prin păduri narative care fac paradă de conştiinţă auctorială: „fără sex, dar şi fără ceartă”. Sigur, nu-i poţi cere bancherului să fie altermondialist cu totul, să nu se ducă la ski în Austria sau să fugă de Monte Carlo. Dar skiul austriac e doar o întîlnire frugală cu o stare de agregare metafizică a naturii, iar stîncile monegasce sunt parcurse cu autobuzul de la Nisa, pentru care biletul e 1 euro (atenţie, de anul ăsta, e 1,50! – am fost şi eu).
De departe, însă, cea mai interesantă parte a cărţii este cea dedicată săptămînii petrecute profesional la Universitatea Berkeley, California, unde omul face un curs de, să-i zicem, fiziognomonie (mai precis: cum să interpretezi chipurile, cu mimica, expresivitatea lor). N-o să fiu spoiler, n-o s-o dau în gît pe americanca puristă care părăseşte grupul în care naratorul îşi aprinde nevinovat o ţigară, n-o să vă spun cum e cu botoxul care ne dezumanizează şi ne întinereşte totodată. Jurnalul de California trebuie citit de oricine vrea să ştie din America mai mult decît a aflat din ultimul blockbuster.
Totuşi, bancherul nostru, aflat prima oară în calitate de autor, ar trebui să-şi scoată un pic mai mult cămaşa din pantaloni dacă vrea să comită chiar literatură. Cititorul e deştept, şi atunci cînd faci, ca bancher, elogiul bicicletei cu care-i mai nimerit să descoperi un oraş necunoscut decît per pedes sau cu maşina , e bine să fii atent să nu pici în capcana ideologiei burghezo-eco. Pentru că, zic eu, fie îţi iei picioarele la spinare şi caşti gura la fiecare centimetru pătrat de piatră nouă, fie iei nene avionul, îl porneşti la poarta oraşului şi-l culci pe pista unui aeroport ad-hoc, după care decolezi ca să ai o perspectivă de ansamblu asupra ce tocmai ai pus la pămînt. Scriitorul nu glumeşte, să ştiţi, cînd se dă nebun.
O carte surprinzătoare, despre necesitatea interogaţiei imediatului ca pretext pentru o incursiune în forul interior. Un elogiu al curiozităţii si al bucuriilor la îndemână, într-o perioadă când savoarea trăitului este înnăbuşită de prea multă informaţie.
Codruţ Nicolau este, paradoxal, director într-una dintre cele mai mari bănci din România. Este ceea ce se poate numi un "bussinessman" de succes, într-o societate cu puternice valori capitaliste, într-un mediu de afaceri pragmatic şi competitiv. Experienţa lui literară nu este o excepţie, ci se înscrie, mai degrabă, într-o tendinţă ce întrezăreşte prezenţa unei sensibilităţi în societatea de afaceri românească.
Manager, linkedin.com/radu-batrinu
Nu căuta aici programul muzeelor. Sau cele 635 de locuri de văzut într-o viață.
Nu e fotografia unui loc.
E chiar ceea ce se întamplă ÎN acel loc – cu oameni, zgomote, mirosuri, cu tremur de râs.
Un periplu în care călătorul își parcurge mirarea, plăcerea sau doar observă fețele uimitoare ale lumii.
Poftă nebună de viață, delicatețe și curajul celui care vede, o spune și îndrăznește să dăruiască. Adică să scrie spre a fi citit.
Vamos!
Călătoria îți da ocazia să ieși din uzual și, cu puțin noroc, să te uiți altfel la lumea din jur dar, mai ales, să te uiți altfel la tine.
Manager Express
[...] în concedii şi în călătoriile mele se întâmplau grămezi de lucruri pe care simţeam nevoia să le împărtăşesc. Unele mai haioase, unele mai profunde, altele pur şi simplu “de povestit”.
Blogul Erudio
Pe scurt cartea este un jurnal de călătorie pe care un corporatist a scris-o pe parcursul a trei ani folosindu-se de un BlackBerry. A consemnat întâmplări din călătoriile sale, întâmplări fie amuzante, fie cu ceva mai multă profunzime.
România Liberă
Scrisă în totalitate pe un telefon Blackberry, de un „bancher corporatist”, aşa cum singur se caracterizează autorul, cartea se compune din mai multe e-mailuri trimise unui grup de destinatari care s-a tot mărit de-a lungul timpului.
Banking News
Continuarea cărţii este deja pe blog si ea "creşte" cu fiecare călătorie. Mă gândesc să transform blogul într-o platformă deschisă în care să poată scrie oricine are ceva interesant de transmis. (...) Am început deja să primesc texte pe email, iar cele care se potrivesc cel mai bine cu "contextul" creeat de carte urmează să fie publicate.
EconomiaOnline.ro
Alte aparitii: Comunicatedepresa.ro